cupluPsihoterapia de cuplu

Psihoterapia de cuplu consta in a permite partenerilor de a dispune de mai multe elemente inainte de a decide asupra unui viitor comun sau nu, precum si asupra relatiei lor ulterioare. Problemele pe care trebuie sa le depaseasca nu sunt in primul rand dificultatile relationale, ci mai degraba faptul ca cei doi parteneri sunt inchisi intr-o logica, ce nu permite gasirea unei solutii la problema aparuta.

Aspectul contradictoriu este dat de faptul ca de cele mai multe ori cei doi parteneri comunica, dar comunicarea lor este prinsa intr-un cerc vicios, repetand secvente de comunicare deficitare.

Rolul psihoterapieieste este de a intrerupe aceste secvente comunicationale redundante si de a modifica perceptia cuplului aspupra problemelor prezentate.

Psihoterapia de cuplu este un demers terapeutic de cunoastere si de intelegere a dinamicii relatiei celor doi parteneri, adica a intelegerii contractului inconstient pe care s-a fundamentat alegerea partenerului/partenerei. In masura in care cei doi parteneri reusesc sa inteleaga ce sta in spatele alegerii pe care au facut-o si pe ce baze emotionale se construieste relatia pe care o au, acestia pot sa se aseze mai constient si mai asumat in cuplul deja format sau pe care vor sa-l formeze.


individualaPsihoterapia individuala

Psihoterapia individuala ofera un mediu confortabil ce favorizeaza deschiderea catre un dialog verbal si nonverbal in conditii de confidentialitate si siguranta. Intrarea intr-un proces terapeutic presupune implicare, efort si responsabilitate, e o cale de redescoperire interioara pentru persoanele aflate intr-un impas existential.

Evolutia psihologica a pacientului reprezinta scopul oricarei interventii psihoterapeutice.

Psihoterapia este un proces complex, de mai lunga durata, centrat pe reducerea unor simptome, pe reechilibrarea si reconstructia personalitatii clientului.

Obiectivul prim al oricarui demers psihoterapeutic consta in reducerea sau eliminarea simptomelor pentru care pacientul se adreseaza psihoterapeutului. Obiectivul fundamental consta insa in dezvoltarea personalitatii clientului, activarea si dezvoltarea resurselor personale ale acestuia. Prin aceasta se urmareste ca el sa ajunga la o adaptare mai eficienta, de nivel superior la mediul sau de viata, la obtinerea independentei, autonomiei si maturitatii psihice.

Durata terapiei depinde de complexitatea fiecarui caz, dar si de implicarea pacientului in procesul terapeutic. Sa nu uitam ca, uneori, corpul fizic are nevoie de medicamente, dar numai sufletul are intotdeuna nevoie de intelegere si iubire!


copiiPsihoterapia copilului

Se intampla adesea ca un copil sa treaca prin stari emotionale diametral opuse de-a lungul copilariei. Uneori poate sa fie chiar expus unor traume emotionale inevitabile peste care poate sau nu sa treaca singur.

Explorarea si terapia dificultatilor copilului se realizeaza prin combinarea metodelor verbale (povesti terapeutice, calatorii imaginare) cu alte strategii bazate pe joc (ludoterapie) si arta (artterapie). Astfel, prin joaca, desen, dans, muzica, copiii se simt in siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii, se distanteaza de evenimentele traumatizante traite, invata sa isi rezolve problemele si sa actioneze intr-un mod mai adecvat.

Atat desenele, cat si jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalitati de expresie ale primilor ani de viata, ele oferind date importante despre inteligenta si afectivitatea copilului. In mod special, desenul liber, spre deosebire de desenul dupa model, indeplineste rolul unei veritabile creatii,care exprima spontan viziunea personala a copilului asupra mediului inconjurator si prin aceasta, se instituie intr-un veritabil test psihodiagnostic al personalitatii.

Desenul liber constituie o foarte potrivita cale de evaluare a personalitatii in formare a copilului si a problemelor sale emotionale, precum si a relatiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existentiala, a capacitatilor si a dificultatilor sale de a se adapta la mediul social.

In cadrul psihoterapiei se urmareste incurajarea copilului in a-si explora si exprima sentimentele, sentimente si ganduri care daca raman neexteriorizate tind sa devina foarte intense si pot genera o serie de probleme pe termen lung.

Procesul terapeutic este adecvat varstei copilului, si tine cont de perioada de dezvoltare in care se afla acesta, atat din punct de vedere biologic, cognitiv, emotional si social.


adolescentPsihoterapia adolescentului

Adolescenta este varsta marilor transformari în plan fizic si mental, este varsta marilor intrebari, a viselor indraznete spre viitor.

Adolescenta este o perioada normala de conflicte, necesara unui echilibru ulterior, si a carei complexitate nu se preteaza deloc unor discursuri prea generalizatoare. Totodata, adolescenta poate fi considerata ca o evolutie dinamica, avand drept finalitate autonomia, identitatea si adaptarea sexuala.

Adolescentul simte nevoia de a evada din eul sau, de a-si largi interesele dincolo de cercul familial. Identificarii cu parintii i se suprapune identificarea cu insusi grupul de varsta, cu eroul colectiv, “gasca”. Aici intervine clasicul “conflict al generatiilor”.

In psihoterapia adolescentului trebuie neaparat implicata si familia si anturajul apropiat, inclusiv prietenii si colegii. Linia principala de actiune a psihoterapuetului la adolescent consta in promovarea in continuare a formarii si dezvoltarii personalitatii, atat prin eliminarea stagnarii, regresiei, cat si prin sprijinirea maturizarii.

Deseori, adolescentul se prezinta la psihoterapeut cu sentimente manifeste de omnipotenta si superioritate, incercand sa se afirme ca un adult independent, ultimul lucru fiind acela de a admite faptul ca are nevoie de ajutor.

Psihoterapie individuala-Psihoterapie de cuplu-Psihoterapia copilului-Psihoterapie adolescent